
Unul dintre cei mai mari ocultişti din lume din secolul al XVI-lea a fost celebrul Dr. John Dee, care era un colecţionar înverşunat de manuscrise stranii. El e cel care, între 1584 şi 1588, i-a oferit împăratului Rudolf al II-lea ciudatul manuscris Voynich.
Manuscrisul Voynich scris de celebrul ocultist Roger Bacon, în secolul al XIII-lea
Sub domnia lui Henry al VIII-lea, ducele de Northumberland a jefuit un mare număr de mănăstiri. Într-una din acestea găsi un manuscris pe care familia sa i-l comunică lui John Dee, al cărui interes pentru problemele ciudate şi textele misterioase era bine cunoscut. După documentele găsite, manuscrisul în discuţie era scris chiar de Roger Bacon. Acesta (1214-1294) a fost considerat de către posteritate drept un mare magician. De fapt, el se interesa mai ales de ceea ce numim noi “experimentarea ştiinţifică”, pentru care a fost unul dintre pionieri. A prezis microscopul şi telescopul, navele propulsate de motoare, automobilele, maşinile zburătoare.
Se interesa şi de criptografie, despre care vorbeşte în Epistolă despre secretele artei şi nulitatea magiei. Dee a putut deci foarte bine să creadă că un manuscris inedit şi cifrat de Roger Bacon avea şanse să conţină secrete uimitoare. Fiul său, Dr. Arthur Dee, vorbind despre viaţa lui John Dee la Praga, aminteşte de „o carte cu un text incomprehensibil, pe care tatăl meu a încercat în zadar să-l descifreze”. Aşadar, nu se ştie dacă “Manuscrisul Voynich” conţine toate secretele lumii sau doar constituie rezumatul cunoştinţelor ştiinţifice din secolul al XIII-lea.
Nimeni nu e în stare să decripteze manuscrisul
“Manuscrisul Voynich” se prezintă ca un octavo de 15 cm pe 27 cm, fără copertă şi, potrivit paginaţiei, cu douăzeci şi opt de pagini pierdute. Textul este ornat cu miniaturi în albastru, galben, roşu, brun şi verde. Desenele reprezintă femei goale de talie măruntă, diagrame astronomice şi vreo patru sute de plante imaginare. Scriitura pare a fi medievală curentă. Examenul grafologic permite concluzia că scribul cunoştea limba pe care o folosea: a copiat la modul cursiv, nu literă cu literă. Cifrul folosit pare simplu, dar nu reuşiţi să-l dezlegaţi.
Manuscrisul apare la 19 august 1666, atunci când rectorul Universităţii din Praga, Joannes Marcus Marci, îl trimite celebrului iezuit Athanase Kircher care era, printre altele, specialist în criptografie, hieroglife egiptene şi continente dispărute. Era omul cel mai potrivit pentru a i se trimite textul, dar nu reuşi să-l descifreze. Manuscrisul fu apoi studiat de savantul ceh Johannes de Tepenecz, favoritul lui Rudolf al II-lea. Se găseşte o semnătură de-a lui Tepenecz pe marginea unei foi, dar nici el n-a reuşit să dezvăluie secretul. Kircher eşuând, depune manuscrisul într-o bibliotecă iezuită.
În 1912, un librar numit Wilfred Voynich cumpără manuscrisul de la şcoala iezuită Mondragone, din Frascati, Italia. ÎI duce în Statele Unite, unde numeroşi specialişti se aştern pe lucru. Nu se reuşeşte identificarea majorităţii plantelor. În diagramele astronomice sunt recunoscute constelaţiile Aldebaran şi Hyades, ceea ce nu ajută prea mult. Opinia generală este că e vorba de un text cifrat, dar într-o limbă necunoscută. Sunt deschise faimoasele arhive ale Vaticanului pentru a se ajuta cercetările. Tot nimic nu se rezolvă.
“Manuscrisul Voynich” e decriptat de specialistul Newbold, dar acesta dă înapoi, fiind ameninţat cu moartea