duminică, 30 iunie 2013

??????

Tu chiar nu ai de lucru?

autor: Second 30.06.2013
nd04Asta este întrebarea, pe care mi-a pus-o o cunoştinţă la una dintre manifestările la care participam. Era vorba despre o manifestaţie împotriva regionalizării, era la scurt timp după ce ieşisem în stradă pentru Roşia Montana şi la scurt timp înainte de Marşul pentru Normalitate.
Trebuie să recunosc, că întrebarea m-a luat prin surprindere. Privindu-i copiii, nu puteam să înţeleg raţionamentul din spatele întrebării?
De ce eram acolo? Pentru că vreau ca tocmai acei copii să crească şi să trăiască într-o Românie unită, aşa cum ne-a fost şi nouă lăsată de părinţi!
De ce ies eu în stradă? Pentru că vreau ca acei copii să crească fără exploatări miniere cu cianuri. Pentru că vreau să respire un aer fără formaldehidă. Pentru că vreau să bea apă fără ulei hidraulic infiltrat de la exploatările gazelor de şist. Pentru că vreau să crească într-o societate sănătoasă, în care depravarea morală nu este încurajată prin manifestări publice obscene.
Eu nu am copii. Dar fac sacrificii de timp şi bani, pentru viitorul copiilor conaţionalilor mei. Şi de ce aş face-o, dacă tocmai ei mă întreabă: “Tu chiar nu ai de lucru?”. De ce ar trebui să îmi pese?
Mi-aş dori însă, ca atunci când acei copii sunt mari, bolnavi de astm din cauza otrăvurilor din aer, cu însăşi moştenirea genetică afectată de cianuri şi uleiuri hidraulice, privind spre dealurile defrişate de tăierile ilegale, văzând cum pământul sterp alunecă spre vale să fiu de faţă când îşi întreabă părinţii: „Voi ce aţi făcut pentru a opri aceste nenorociri?”. Ce vor spune părinţii lor? Vor ridica din umeri? Sau vor spune: „Am făcut tot ce ne stătea în puteri, am semnat petiţii online şi am dat like-uri pe facebook!”. Le va crăpa oare obrazul de ruşine, că au lăsat ţara să fie distrusă? Sau mai degrabă nu le va păsa?
Eu cred că este ultima variantă. Dacă acum nu le pasă, de ce le-ar păsa atunci? Probabil că răspunsul dat copiilor va fi: „Ce pui şi tu întrebări din astea, tu chiar nu ai de lucru?”
Şi atunci, eu de ce m-aş agita pentru oameni neinteresaţi de propriul viitor?
Din două motive: pe de o parte, sunt mult mai mulţi români cărora le pasă, dar care aşteaptă să urmeze exemplul altora. Poate aşteaptă să vadă că mai sunt şi alţi nemulţumiţi înainte de a începe lupta.
Pe de altă parte, mai devreme sau mai târziu, voi ajunge şi eu, ca toţi ceilalţi, în faţa Judecătorului Suprem, iar când El mă va întreba ce am făcut, cum am folosit darurile, pe care mi le-a dat, voi putea să spun că am luptat. Căci El mi-a deschis ochii, pentru a vedea toate aceste nedreptăţi, iar datoria mea este să vorbesc. El mi-a arătat aceste adevăruri, şi este datoria mea să le arăt la rândul meu celorlalţi. Cum aş putea să apar în faţa lui Dumnezeu şi să spun că nu mi-a păsat de darurile pe care mi le-a oferit şi că am scuipat pe moştenirea primită?
Şi de aceea, fie că vă place sau nu, eu am de lucru! Eu voi lupta, aşa cu am făcut-o şi până acum, pentru ce e drept şi cândva, poate, într-o bună zi, copiii voştri vă vor spune, că ar fi fost cazul să fi avut şi voi „de lucru” ca şi noi, pentru ca ei să fi moştenit o lume mai bună. De Remus Radoiu – Agonia Natiunii

Niciun comentariu: