luni, 11 august 2008

Sulina oras patriarhal

Astazi s-a vorbit la tv. de orasul Sulina. Mi-am adus si eu aminte, caci am mai scris, ca am fost in l963 in tabara la Sulina. Tata a vrut sa ma scape de calvarul ultimelor zile ale lui Anisoara, bolnava(muribunda) de cancer. Atunci intr-adevar si nu la Mangalia am vazut prima data marea dar nu am perceput-o asa, ci ca un spatiu cu apa salbatec, nu ca in vederi. Asa era, fara plaja amenajata, puneam cearceaful pe pietris cu smocuri de plante tepoase. Mergeam mai rar la plaja nu in fiecare zi, si stateam putin ; 5 min pe o parte 5 pe alta si dupa nici o jumatate de ora plecam. Ne balaceam putin in apa. Asta era tot. Mai mult faceam plimbari pe canale cu barcile pescarilor. Dar aveam alte activitati, care nu imi placeau, dimineata inviorarea nu stiu cit durau exercitiile fizice, dar cind am citit mai tirziu de lagarele naziste, cu apelul de dimineata inainte de munca istovitoare, mi-am adus aminte mereu de exercitiile de inviorare de dimineata de la Sulina.Faceam legatura inmediat intre cei din lagare care faceau exercitiul dezordonat si erau pedepsiti cu bataia, sau moartea si noi care eram inmediat remarcati ca, nu am facut totul corect si se tipa la noi, eram intrebati inmediat cum ne chiama si din ce oras sintem. Seara ne uitam la film in aer liber si 2 tulumbe de fum scoteau fum incontinu, ca sa alunge libelulele, cit vrabiile de mari. Numai acolo si niciodata de atunci incolo, nu am mai vazut asa libelule mari. Le-am luat acasa pentru insectar. Umblam prin apa si pe picioare se agatau zeci de lipitori, care nu se desprindeau decit, dupa ce se umpleau cu singe. Faceam exercitii prin padure, care noua ne pareau, codrii intunecati, de orientare. Eram impreuna cu Coca(va mai amintiti cu Iasul si substantele interzise), ea era mereu in frunte si eu inmediat dupa ea, ca formam o echipa. Acolo de la Tulcea, am mers cu vaporul Anghel Salidny. Atunci pe vapor, ni s-a explicat cine este Anghel Salidny, mare inginer arhitect de poduri, a construit podul de fier de la Cernavoda. Coca la ducere, a stat impreuna cu mine, la coada vaporului si am fluturat cravata de pionier. Coca a scapat-o in apa si a avut greutati in as, procura alta ca era grav, sa nu aiba cravata rosie de pionier, in tabara la activitati pionieresti.Coca era mai desteapta ca mine si mai indrazneata, ea imi dadea si mie curaj si ma bazam pe ea si acolo si acasa(era vecina, colega si prietena mea) cind mergeam la Palatul Pionierilor unde singura nu eram capabila sa ajung. Daca ma lasa in mijlocul orasului nu ma puteam orienta sa ajung la Palatul pionierilor, la cercul de teatru, povesti si stiintele naturale,(asta era prin clasa a 3-a).In orice caz orasul Sulina era un oras cosmopolit aflasem ca, acolo era inainte bursa griului, acolo se stabilea pretul mondial al griului.Am mers pentru prima data la cherhanale, pina atunci ,nu auzisem de asa ceva. Erau crescatorii de peste, unde se incarca peste in butoaie mari, care mergeau mai mult la export decit in tara. Dar acolo in tabara care costase 2oo de lei de persoana(cam mult), am facut de toate nu numai plaja, asta mai rar. Am mers mult pe canale ramificate din bratul Sulina cu barca pescarilor. Cred ca au organizat mai bine ca acum tabara, caci am facut de toate si ne-a ramas in minte o amintire mai clara, mai ampla, mai adevarata a orasului din aceea vreme, care incepuse sa decada. Tot acolo a fost si d-na Mindricel cu sotul comandantul U.M. din oras. Va mai amintiti, ca am povestit ca a murit pe drumuri in saracie ea Mina din cauza lui Sorinel care, la 5o de anisori a vindut apartamentul din Ploiesti, a ajuns la puscarie si mama si bunica pe drumuri. Dar mi-a povestit ce viata a dus acolo la Sulina. Cu petreceri, prieteni, cu de toate. Dar cum v-am mai spus, cum iti asterni asa dormi. Cei despre care am vorbit acum, au murit. Pacat de toti mai ales de Coca, care era o fata isteata poate prea isteata.papapa

Niciun comentariu: