marți, 5 august 2008

Zinzanie !

Nu stiu cine a insamintat vrajba intre oamenii din rafinarie si cei din combinat dar cind m-am angajat era o ura de moarte intre salariatii celor 2 intreprinderi. De exemplu autobuzele ITP erau separate pentru cele 2 intreprinderi. Nu stiu care este motivul, dar cele ale rafinariei mergeau incarcate cu oameni pe scara, in timp ce autobuzele pentru combinat erau aproape goale. Dar nu aveai voie, daca erai de la rafinarie sa te sui in ele. Statea un om la usa din fata, caci cea din spate era inchis, cu un picior jos si unul perpendicular pe cealalta latura a usii. Trebuia sa arati legitimatia si daca nu erai de la comb. se mergea pina la bataie si injunghiere. Nu stiu mecanismul acestei uri. Dar cei de la rafinarie erau socotiti uriti, prosti, saraci, caci rafinaria era veche si se prelucra motorina, titei. Dar cei de la combinat erau socotiti, frumosi, destepti, tineri,bogati si care lucrau cu producse la a doua prelucrare si chiar dupa unirea celor 2 intreprinderi, refuzau sa mearga daca erau repartizati la instalatiile din rafinarie. De aceea eram pusi numai noi cei care am facut parte din serviciul administrativ de la rafinarie sa platim de fiecare data paguba de la caserie. Casierul nostru fiind urit, prost si sarac(parerea lor) deci necinstit. Ei aveau casiera frumoasa, bogata , destepta??? si in concluzie cinstita. Care sa fie mobilul acestor conceptii??? Nu am aflat nici acum dupa 42 de ani. Dar vreau sa mai spun de un contabil Constantin care lucra la contabilitatea serviciului Investitii in Rafinarie. Era si el printre cei care au fost la baza infiintarii rafinariei in l936. V-am mai spus ca,contabilii erau la mare cinste, pina au aparut calculatoarele chiar cele mecanice pentru inceput. Pentru o scurta perioada de timp, cind am lucrat la secretariat investitii, in l967 el povestea cum era atunci la inceput, cum intrarea era pe partea dinspre linia ferata si cum veneau la serviciu angajatii din Bucuresti pe jos zilnic. Si cind am intrebat cum asa mi-a spus :" pe linia ferata ca este cel mai scurt drum si nu te ratacesti". Nu era casatorit, era flacau tomnatic trecut de 4o de ani si mai povestea de cite o gagicuta. Dar nu mai imi aduc aminte ce mai povestea dar as fi curioasa acum sa aflu mai multe.L-am vazut acum citiva ani pe la Vatra Plaiesilor si era parca incremenit in timp, un batrinel in baston si ceva, dar nu foarte mult mai imbatrinit. Cum l-am vazut m-am gindit sa-l intreb daca navetistii de la Bucuresti erau si cei de la schimb, cum umblau noaptea pe linia ferata, sau iarna pe ghetus? Dar nu aveam timp, caci nu puteam sa stau mai mult de lo-l5 minute. Cred ca nu m-ar mai fi recunoscut, decit poate dupa nume si ar fi zis ca sint o nebuna. Dar totusi sint eu sanatoasa la cap? Si daca prin absurd, as fi aflat si ar fi putut sa se concentreze cu bunavointa, la acei peste 5o de ani in urma si la povestirile fata de mine vechi de 4o de ani la ce folos, pe cine ar fi interesat? Numai curiozitatea mea bolnavicioasa ar fi alimmentat-o. Dar eu de fiecare data, cum v-am mai spus, cind este sa fiu atenta nu sint si pe urma ca sa-mi aduc aminte fac nopti nedormite, ca la nebuni. Nu pot sa merg mai departe daca nu aflu!!!!! papapa(Poate il mai intilnesc vreodata in imprejurari mai favorabile).

Niciun comentariu: