sâmbătă, 2 august 2008

Comoara lui nea'Dobrica

Ce este cel mai important lucru este, cum am ajuns la dinsul la Breaza. M-am intilnit pe b-dul Republicii pe la statuia lui Mihai Viteazu, unde fusesem la o taraba cu carti de anticariat si am vazut acolo o carte subtire, de Nae Ionescu in stare foarte buna dar la un pret foarte mare si nu am putut sa o iau si am plecat suparata. Cind colo am dat de nea"Dobrica care mi-a spus ca are el acasa la Breaza si Nae Ionescu si Radu Gir si Ion Barbu si ca mi le da mie, dar sint in pod si nu are cine sa le caute. Chiar voia sa se urce in pod pentru a lua carti din domeniul petrolului de l secol si daca vin cautam amindoi fiecare ce-i trebuie, caci erau luate pe fuga cind i s-a confiscat vila. Dar nu am mai spus ca ei erau vizati de secu si el si fratele lui caci fratele lui a vorbit de rau regimul si a fost pirit, drept consecinta a facut 6 ani de puscarie.(Dar si el la rindul lui i-a facut rau lui nea"Dobrica, am sa va povestesc mai incolo).Asa ca secu nu a verificat cartile, ei au fost interesati sa ia vila(si-a insusit-o unul din sefii lor pe gratis).Asa am ajuns la Breaza nu pentru mere, dar si merele nu erau de lasat. Cind am plecat am luat 2 traiste cu mere si una cu carti. Dar odata ajunsa acolo nu am ereusit sa ma urc in pod , abia m-am suit pe scara si am scos capul numai in pod. Era un maldar, pina la tavanul podului de carti vechi si prafuite de sute de ani, cred ca erau adevarate comori fiecare. Dar l-am ajutat pe nea"Dobrica sa urce l-am impins de fund in sus ca ii era si lui greu avea peste 8o de ani. Si a inceput el, sa trieze ce i-a venit la mina fiind interesat de cartile de specialitate, din domeniul petrolului pe care le lua cu grija, le stergea de praf si mi le dadea sa le duc jos, pentru a le studia de parca pleca acum sa se angajeze, prin concurs la vreo raf. si nu era pregatit. Asa mult si-a iubit meseria. Adevarat specialist tinut pe tusa de comunisti.Am luat si eu citeva, ce am putut sa duc, pe linga mere caci nu m-am putut sui nici in tren, noroc cu un tinar care ne-a ajutat pe amindoi, caci amindoi aveam si mere si carti. E de ris nu?Dar cind m-am mutat, le-am lasat teancuri, nu stiu ce s-a mai intimplat cu ele, m-as bucura sa fie pe miini bune. Dar am dat si la baieti dar nu au fost apreciate, ci date mai departe. Cind dupa clasele primare, am ajutat niste copii din vecini, la lectii, primii bani i-am cheltuit pe carti in loc sa-mi iau dulciuri (Cervantes). M-au impresionat mereu cartile vechi, caci la unchii mei am vazut, biblioteci intregi de carti din domeniul justitiei, legate in piele cu litere aurii, adevarate comori, vechi de peste loo de ani. Cind le luam in mina, ma infioram de emotie, caci aveau filele tocite, de atita citit si ma gindeam ca au fost in mina, pentru a fi studiate de zeci de oameni zeci de ani. Eu nu le studiam, numai ma uitam si ma infioram.Dar acum baietii, spun ca nu mai este nevoie ca totul este pe calculator. Dar acolo e un rezumat, nu ceva palpabil. Dar bine ca, nu am mai fost la nea Dobrica, sa ma caznesc cu adusul cartilor,caci nu a avut cine sa aprecieze. Imi dau seama, ca stiinta a evoluat in directie negativa, daca a distrus sentimentele, bucuria de a citi, tinind o carte in propriile miini. Nu am apucat ca citesc macar, Radu Gir sau Ion Barbu, poeti interzisi care au facut ani grei de puscarie. La Ploiest,i liceul Mihai Viteazu in anii l95o l96o s-a numit A. Toma. Si atunci circotind oamenii, intrebau da cine a fost A. Toma? A. Toma nu a fost nimeni. Nu s-a citit nimic de valoare de el, mai tirziu am aflat ca era un asa zis poet cintaret al PCR. fara nici o valoare.papapa

Niciun comentariu: