luni, 18 august 2008

Biblioteca Nicolae Iorga din Ploiesti


De cind ma stiu cele mai dragi mie, institutii de cultura, au fost bibliotecile. De cind eram mica la Piatra Neamt cind intram in biblioteca unchiului Costica fost judecator, parca intram intr-o catedrala. Cu miinile tremurinde, luam din biblioteca cartile foarte vechi legate in piele scrise in slavona. Nu intelegeam nimic dar paginile ingalbenite, tocite si patate, caci erau carti juridice ma emotionau si ma gindeam la cei, care le-au rasfoit de-a lungul anilor. Si eu acasa la Ploiesti am avut biblioteca, Anisoara mi-a cumparat de mica carti, cind nu stiam sa citesc si asa am invatat, fiind curioasa sa vad ce scrie. Cind am mers la scoala, erau biblioteci de cartier, adica acasa la anumite persoane care aveau carti, ne puteam duce sa luam pe o perioada de timp si apoi sa le aducem inapoi la data stabilita. Era o forma de a fi salarizate ca bibliotecare, doamnele casnice care aveau ceva cultura. Acolo am citit prima carte(citita toata nu frunzarita), Pestera Neagra. Apoi cum am mai scris, am mers la biblioteca pensionarilor, pe Bulevard si acolo am citit mult prea devreme pentru mine, caci acolo erau carti serioase nu gluma, Shekeaspere, Shiller, Povestile vietilor, lui Cervantes, Benvenuto Cellini, Michelangelo si dragostea mea pentru citit a fost probata cind, tata a fost rugat de o vecina sa ajut fata Aurelia,(si un alt baiat Dan, care a platit prin mincare), sa-si faca lectiile, caci era in pericol sa ramina corijenta, la mai multe materii. M-am straduit, am reusit si parintii ei mi-au dat loo de lei, bani multi pentru atunci cind leafa era 3oo de lei pe luna (l964) si in loc sa-mi iau ceva de imbracat sau dulciuri am luat carti(tata mi-a lasat banii mie sa fac ce vreau cu ei). Cea mai importanta carte a fost Don Quishote de la Manchea 2 vol. si altele pina la loo de lei. In fotografia de sus unchii mei in l92o Costica.judecator si Mihai alt frate.papapa

Niciun comentariu: